miercuri, 25 ianuarie 2012

Hai cu relativizarea

Ii spun lui E ca vad colegii care au terminat rezidentiatul anul trecut ca stau linistiti in somaj ("stau" e o forma de a spune, de fapt calatoresc fara greturi) in timp ce stirile din ziare sunt teribile. Imi raspunde ca trebuie sa relativizam. Si ca pe el, de exemplu, nu l-ar deranja un concediu de paternitate pentru ca ia te uita, nevasta-sa e gravida.
Fix ca-n bastinezia: cand se apropie sfarsitul rezidentiatului, lumea se pune pe impuiat (si anul trecut si acum doi ani, la fel). Altfel comentam dincolo ca-s tot felul de puturosi care traiesc din alocatia copiilor sau aici imigranti  care nasc ca sa-si scoata actele.

2 comentarii:

O femeie spunea...

cred ca trebuie echilibrata viata de familie cu cea profesionala.
Meseria de doctor(unul bun,zic) anuleaza componenta de familie,prespune mai mult de 40 ore sapt.petrecute in garzi, in spitale, etc.

de aceea cred,datorita pauzei profesionale,ca unii profita de asta si completeaza ceva ce altfel nu ar mai avea ocazia.

Pe de alta parte, un copil trebuie sa fie incununarea dragostei parintilor, a linistii si implinirii, si nu un calcul a zilelor pe marginea contractului de munca... Asta e teoria mea, si uite domn'le ca din cauza teorii asteia nu mai fac copchilul nr2. Cine din astea 2 tabere sufera mai mult?

nume spunea...

coincidentele astea cu sfarsitul de contract nu mi se par altruiste (fac copilul acum pt c-am mai mult timp pt el).